Impresii de calatorie – Muzeul El Prado, Madrid
Diego Velazquez – pictorul care a revolutionat arta, predecesorul impesionismului francez din sec. XIX.
El Prado este considerat unul din cele mai mari muzee de arta din lume. Numeroasele lucrări ale lui Diego Velázquez, și, de asemenea, ale lui Francisco de Goya, El Greco, Tizian, Peter Paul Rubens, Tintoretto, Picasso, Mantegna, Durer, sunt dintre cele mai importante atractii. Cea mai cunoscută lucrare expua la muzeu este „Las Meninas” de Velázquez. Cladirea care gazduieste astazi muzeul national Del Prado a fost conceputa de arhitectul Juan de Villanueva in 1785 din ordinul regelui Charles III. Colectia regala a reprezintat fundamentul galeriilor intregului muzeu si s-a imbogatit semnificativ în secolul al 16-lea în timpul lui Carol V, a continuat să prospere pana în ​​zilele noastre astfel incat putem contempla cele mai mari capodopere ale marilor pictori ai renasterii.


Statuia lui Velázquez situata in fata muzeului indeamna vizitatorul sa intre in galeriile El Prado.

 Velasquez a fost contemporan cu Rembrandt si Rubens printre altii din grupul pictorilor barocului, avand ca predecesori pe italienii Michelangelo si Caravaggio. Cu pictura sa deosebita fata de cea din epoca lui,  uimitoare prin diversitatea de culori pline de subtilitate si armonie, cu o atmosfera aparte obtinuta prin efecte de forme si joc de lumini, el este totodata cel care a influentat configurarea impresionismului, un stil revolutionar care a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Contrar practicii pictorilor sai contemporani, care pictau din imaginatie, Velazquez isi gasea subiectele in lumea reala, modelele sale fiind alese din strada, si in general din lumea celor saraci, modele pe care le personaliza creind o lume noua, reala. O paralela contrastanta intre perfecţiune şi banalitate faurita cu o naturalete debordanta. Exemple graitoare care ilustreaza aceasta caracteristica a operei marelui pictor sunt lucrarile sale „The water seller” si „Old woman cooking egs“, in care se regaseste aceasta îmbinare perfectă a elementelor amintite. Ce poate fi mai incitant decat sa transpui lucrurile obisnuite, simple, intr-o atmosfera sobra, reala, si prin asta sa ridici la rang de arta imaginea vietii cotodiene banale?

                                                                   The Water Carrier
                                                         Old woman cooking eggs
Velazquez a triumfat insa dupa ce a devenit pictorul preferat al regelui Filip al IV–lea al Spaniei, caruia i-a dat aura necesara personajului, i-a dat o alta dimensiune, cea de maretie regala, ce inspira fermitatea dreptatii. Era o pictura luminoasa, plina de viata in care autorul interpreta realitatea prin viziuni sofisticate, insufletea personajul si-l ridica la rangul meritat. Italia, tara in care a calatorit si a pictat o perioada insemnata, avea sa-i influenteze stilul intr-o maniera radicala. Intors in Spania, pictura sa a capatat un caracter modern iar fundalul tablourilor sale si-au schimbat registrul de culori estompate din gri-obscur intr-un alb luminos. De altfel, lumina se regaseste in toate fazele creatiei sale facand sa dispara tristetea plictisitoare a culorilor cu valoare sau tonalitate joasa. Claritatea imaginilor din picturile sale este obtinuta prin jocul de lumina, prin simplitatea petelor de culoare, prin compozitie asimetrica neplictisitoare. In aceasta perioada avea sa picteze cel mai ambiguu tablou, „Las Meninas” folosind iscusinta si farmecul creator al unui artist caruia-i plac detaliile cu sens in completarea compozitiei.
                                                     Las Meninas
Apoi a realizat unul dintre putinele sale nuduri „The rokeby Venus” tablou de referinta, de un modernism actual, lasand in urma picturi similare ale epocii sale, lipsite de viata si parca aduse dintr-o lume inexistenta.
                                        Venus at the mirror (The rokeby Venus)
Velazquez a contribuit la nasterea modernismului in arta alaturi de Edouard Manet, care l-a numit rege al pictorilor si care a inteles si interpretat in picturile sale structura compozitionala a artei lui Velazquez, caracteristica ce a stat la bazele impresionismului francez, fara ca ulterior ceilalti impresionisti sa pastreze linia picturilor sale.  
Bine apreciat in Spania si Italia, Velazquez nu a avut totusi o recunoastere importanta decat ulterior mortii sale. Manet la numit „cel mai pictor dintre pictori” confirmand geniul autorului unor capodopere ale picturii care-si au locul bine definit printre lucrarile de seama ale artei plastice mondiale.
Velazquez a manipulat culoarea cu scopul de a obtine imagini luminoase si graitoare, pline de contrast intr-o paleta dominata de varietatea griurilor colorate obtinute prin amestecarea unui numar redus, minimal de nuante. Astfel, stilul pictorului s-a diferentiat de cel al contemporanilor sai, dezvaluind picturi cu o atmosfera reala, cu personaje obisnuite imbracate intr-o manta curata ce descrie viata oraselor vremii fara a o idealiza. Velazquez ramane un geniu al artei secolului in care a trait si contemporan noua.
George Budai, Iunie 2016


Comments

Popular posts from this blog

Umbra si culoarea ei in pictura